Credeam in povestile frumoase din carti,credeam in cuvintele magice asternute pe un fundal demn de o poveste de dragoste dintre un print si o printesa,credeam in zicala "si au trait fericiti pana la adanci batraneti!".Dar toate astea s-au dus cand am crescut si am realizat pe propria mea piele ca sunt doar minciuni,lucruri ireale in care am crezut cu toata taria si puterea de copil.Ar trebui sa strang din dinti si sa zic "mai tare",sa uit asa cum ai fi vrut,dar nu pot,sau nu vreau.Indiferent de ceea ce crezi,atunci cand voi trece peste asta si nu vei mai auzi nimic de mine,probabil te va interesa,vei fi curios sa aflii daca mai traiesc.Sper sa nu iti raspunda nimeni ...